jurnal de calatorie... prin viata

ai crezut...

2009-03-10T11:23:00.000-07:00

Se intampla uneori sa iti doresti sa nu mai cauti ce ai pierdut, dar cand te intalnesti cu trecutul...iti aduci aminte ca poate mai poti intoarce timpul inapoi.Nici nu stiu de ce vreau sa scriu...poate ma adresez unui anume om sau poate ca e valabil pentru toata lumea...scriu pentru ca simt nevoia sa iti spun ca oamenii nu sunt indispensabili, daca iti doresti sa traiesti fara ei, numai ca uneori nu vrei si atunci intervine durerea, amagirea. Sunt momente in care nu simti nimic...sunt momente in care te simti atat de decazut incat nimeni nu te poate ridica fara sa ii intinzi mana, si mai sunt altele in care ti-ai dori sa ramai cazut din frica de a cadea din nou cand te ridici.Ciudat, ai uneori nevoie de persoana care iti face rau, ai nevoie sa crezi ca tot ce se intampla nu e din cauza ta.Ascultam o melodie, iar cuvintele spuneau ceva de genul "poti aduna intr-o viata averi,dar sa iti pierzi fericirea intr-o zi/fara lumina iubirii de ieri ce soare te poate incalzi/ ai crezut ca treci prin viata mai usor/ daca faci din dragoste un joc/ ai crezut ca poti plati cu un sarut si iata ca ai pierdut tot ce ai avut/ ai crezut ca nu ma doare vorba ta/ pot sa te iert si te pot mangaia/ dar cum crezi ca din tot ce ti-ai strans s-ar nimeri vreo comoara sa-mi ia din suflet povara de plans/ cum sa nu simt ce e in sufletul tau/ cand doar eu ti-am ramas intro-o tarzie parere de rau, prilej de ultim popas." Ce copilaresc, nu...?ce romantism ieftin, noi trebuie sa fim puternici...se poate trece peste orice atunci cand esti tanar...ati auzit si voi cuvintele astea? Eu le aud in fiecare zi...numai ca toate versurile de mai sus sunt...doar versuri

o ora inaintea de examen:)

2009-01-28T20:51:00.000-08:00

Probabil daca ar fi dupa mine la ora asta as dormi...numai ca peste aproximativ o ora intru in sala de examen, iar pe mine ma chinuie talenutul la ora 6 si ceva dimineata...nu cred ca am ceva interesant sa va comunica, doar am vrut sa va spun buna dimineata si bafta la examen.Sa va prezentati blogurile exact asa cum sunt pentru ca sunt frumoase si stiu ca le-ati creea din inima...cu drag, colega de la jurnalim emmy...

prietenia se masoara in ...iubire

2009-01-28T05:34:00.000-08:00

In copilarie aveai...poate un catel drag sau poate o mata pe care o trageai de mustati cand se miorlaia pe langa picioarele tale...sau cate o jucarie de plus pe care o mai strangi si acum cu drag in brate.
Acum...orice mascota pe care ai avut-o numai iti este deajuns deaceea ti-ai ales un prieten, un om iubit, un om care te da jos atunci cand urci prea sus in prostie sau care te ridica mai mult decat meriti atunci cand realizezi ceva frumos.Sunt momente in care plang sau rad, in care rezis sau cad, in care decid sa merg inainte sau sa ma opresc din drumul catre final...in toate aceste momente sta cineva langa mine...este cel mai frumos dar, este cea care de sapte ani imi este alaturi in fiecare zi pentru a ma asculta si in fiecare noapte pentru a ma tine in brate.Inca nu stie ca pentru mine prietenia ei se masoara in... iubire.

o noua viata...

2009-01-28T05:07:00.000-08:00

botezul meu...

bine si rau...in conceptia mea

2009-01-28T04:44:00.000-08:00

Daca stam un pic sa ne gandim la bine sau la rau, ne dam seama ca pe fiecare dintre ele le percem diferit, dar in functie de gandirea fiecarui om ele au o alta valoare . Poate ca toti privim binele cam in aceeasi masura, dar cu siguranta raul il definim diferit fiecare. As putea sa definesc binele ca ceva care ma sustine , ca ceva care imi inobileaza caracterul... si aceast bine sau stare de bine ma face sa relationez mai bine in relatiile interumane. Am constientizat ca suntem creati diferit si ca gandim diferit atunci cand am observat ca ceea ce eu cred ca e bine pentru cel de langa mine poate fi rau... sau ce este rau pentru mine pentru celalalt e bine. Ciudat este ca toti credem ca binele e bine, raul e rau... bine si rau din punctul de vedere al cui... al meu... al tau sau poate al altuia? Binele este cea mai inalta dintre cunosteri si probabil ca cine ajunge la aceasta cunoastere este si fericit, am mai putea percepe acest bine ca pe un adevar suprem. In Biblie binele e privit ca ceva la care este imposibil sa ajungi atata timp cat vrei sa asculti doar de ratiunea ta , fara a avea o legatura stransa cu Dumnezeu pe care l-am putea denumi ca Binele Suprem. Intruna din cartile Biliei, Romani 7:18,19, Pavel spunea: ”stiu, in adevar ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca cei drept, am vointa sa fac binele , dar nu am putere sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa il fac nu il fac, ci raul pe care nu vreau sa il fac, iata ca il fac! ”Natura noastra umana este atat de cazuta incat nu este capabila sa discearna raul de bine si daca reuseste sa o faca nu este in stare sa faca bine pentru ca puterea de a face binele nu vine din nou, ci de la Dumenzeu. Asta este punctul de vedere al Bibliei, dar suntem deacord cu ea sau credem ca tot ceea ce suntem si facem noi facem pentru bine nostru si pentru cei care sunt langa noi?! Am crezut ca bine este echivalentul iubirii... am crezut ca binele este pe aceeasi treapta cu iubirea, dar m-am inselat atunci cand acest bine era de fapt un bine egoist care celuilat ii face defapt rau... poate ca daca am incerca sa inlocuim cuvantul bine cu numele nostru atunci binele pe care l-am face ar fi folositor noua si vietii pe care incercam sa o incarcam cu “bine”.
Ideea de bine este relativa asa cum este si semnificatia acestuia, dar daca lumea nu ar crede ca exita o clasificare in lucruri bune si rele sau ca exista o forta numita bine si una numita rau atunci totul ar devenii un haos si am ajunge sa traim intr-o lume in care lege ar fi norma care ar disparea din viata noastra. Epicur spunea ca “tratam binele ca pe un rau si raul ca pe un bine”. Masura dupa care definim binele si raul este aceea dupa care ne ghidam viata si dupa care ne creem tinte, idealuri in masura in care le putem ajunge, cert este ca binele iti da forta sa vezi realitatea in care te afli si sa incerci sa depaste starea naturala de a face rau, iar raul este dorinta care te impinge pana acolo unde pierzi controlul si puterea alegerii si devii propriul tau dusman.
Exista un paradox pe care l-am intalnit des in lumea tinerilor si nu numai ”un bine care imi face rau”, oare sunt lucruri pe care le-am putea definii ca fiind rele, atunci cand credem ca binele inseamna iubire, iar raul inseamna pacat, si cu toate acestea sa iubim un rau care ne face sa ne simtim bine ?! Da, cred ca sunt lucruri pe care le iubim in pofida faptului ca ele ne ranesc sau ne departeaza de realitate sau pur si simplu ne creeaza o stare devaforabila noua ca oameni...adica ...atata timp cat nu vom clarifica binele ca o baza morala a societatii si o forta care inseamna iubire, iar raul ca ceva care te departeaza de aceste norme nu vom putea nicand sa trecem dincolo de idealul gandirii nostre. Diferenta dintre bine si rau este aceeasi diferenta dintre modul meu de gandire si modul tau de gandire.

un cuvant pentru fiecare...

2009-01-28T04:20:00.000-08:00

Ma gandesc ce sa scriu...sa scriu despre gandurile mele?!ma intreb:v-ar interesa?,sa scriu despre ploaia care imi bate usor in geam si ma invita sa lenevesc in pat?, sa scriu despre ce traznai am mai facut in ultimele zile sau poate sa scriu despre mine si despre cele trei luni implinite sau... ma gandesc ca poate as vrea acum sa inventez scrisul ca sa pot sa va adrezez cate un cuvant la fiecare...
Am invatat in viata ca nu conteaza cat de mult te doare pe tine, ci conteaza cat de mult poti sa ii sustii pe ceilalti atunci cand ii doare pe ei...
Am invatat ca nu conteaza varsta, ci conteaza cat ai invatat in anii pe care ii ai...
Am invatat ca lucrurile simple sunt mai greu de obtinut decat cele complicate...
Am invatat ca mai poti mult din momentul in care ai spus ca nu mai poti...
Am invatat ca iubirea doare atat de tare incat uneori iti doresti sa nu o mai simti...
Am invatat ca ca atunci cand vrei sa cauti fericirea, ea se acunde, iar atunci cand incetezi sa o cauti apare...
Am invatat ca binele e bine numai atunci cand inveti sa il accepti pe Dumenzeu in viata ta...
Am invatat ca fiecare prioritate in viata trebuie supusa vointei Lui...
Am invatat ca acum ar fi bine sa ma opresc ca sa ascult...ca sa respir...ca sa te las si pe tine sa inveti

promisiuni...darmate

2009-01-18T06:43:00.000-08:00

Ce faci atunci cand promiti si uiti ce ai promis sau uiti sa promiti atunci cand trebuie sa promiti?!Se intampla ca azi am decis sa promit ca-mi vor respecta promisiunile,se intampla ca azi am uitat ca mi-am promis ca nu o sa mai promit nimic din ce nu pot respecta...
A fost un moment in viata mea cand am crezut tot ce mi se promitea si la randul meu am facut promisiuni pe care niciodata nu le-am respectat, dar azi m-am trezit intr-un morman de promisiuni ratate si de un gol lasat de ceva ce nu s-a implinit nicicand...de ce?! pentru ca imi rezervasem dreptul la fericire inainte sa se implineasca ce am promis...
Am ametit, sunt beata de cuvinte fara forma, de decizii fara fond, de dorinte fara ratiune, de durere fara suport si de ganduri fara continut.
Crezi ca poti fi fericit fara motiv si trist pentru ca esti trist?!Acum sunt intr-o stare pe care nu stiu cum sa o definesc...dar stiu ca azi am promis ca uit de ce simt eu si am uitat ce am promis...tu mai tii minte ce am promis eu sau ce ai promis tu?Daca iti aduci aminte, sa nu uiti sa treci pe la mine si sa imi promiti ca nu uiti ce mi-ai promis!!!!

cand tu vorbesti, Dumnezeu...tace!

2009-01-15T07:31:00.000-08:00

De cele mai multe ori suntem prinsi in calatoria vietii si caram atatea bagaje dupa noi, incat la sfarsitul fiecarei zile sunt epuizati ca sa mai putem comunica cu cei din jurul nostru.Saptamana trecuta am realizat ca nimeni nu tace atunci cand vorbesti tu, ci se gandeste la altceva in timp ce tu obosit de tot ce te inconjoara ai vrea sa te mai eliberezi de bagajele pe care le cari in fiecare zi: geamantanul vinei, cufarul nemultumirii, un rucsac de ingrijorare, o geanta de amaraciune, plus o servieta cu perfectionism, o valiza de singuratate, si o traista de frica. Sa nu te miri ca la sfarsitul zilei esti atat de obosit.Iti propun sa vorbesti cu Singurul care tace, atunci cand tu te descarci fara sa respiri.Cel care tace e Creatorul universului, Cel care te asculta este Cel fara care calatoria ta prin viata ar fi imposibila, dar te intreb acuma: tu ce faci atunci cand El decide sa vorbeasca?!Taci tu, sau continuui sa inrolezi bagaje pe scara rulanta in fiecare clipa?Nu uita intre primul pas pe care l-ai facut cand te-ai dat jos din pat dimineata si ultimul pas pe care l-ai facut iesind afara din casa, ca acolo este Dumenzeu si asteapta sa vorbesti, dar mai ales sa taci...atunci cand EL iti vorbeste!

de vorba cu mine...

2009-01-14T11:27:00.000-08:00

Mi-e frica de mine...ati simtit vreodata ca va este frica de ce ati putea face?!Acum, in momentul acesta de liniste, am stat putin de vorba cu mine.Ma gandeam ca uneori ne este atat de teama de ceilalti, de reactiile lor, ne este teama sa nu ii ranim, sa nu ne jucam cu visele lor...dar ma intreb ce faci atunci cand iti este teama de tine?! Am ezitat o clipa cand am simtit ca ceea ce simt la reactiile altora simteam acum fata de mine insami...a fost un sentiment ciudat, iar teama a fost dubla: pentru ca o simteam fata de mine si pentru ca am simtit-o.Dupa acest sentiment pe care la inceput am incercat sa il neg si sa-l resping, am inceput sa stau de vorba cu mine...dupa mult timp am stat jos si am inceput sa ma ascult, sa fiu sincera cu mine, sa imi spun nu ceea ce vreau sa aud si sa cred, ci ceea ce de fapt eram.Dupa aceasta discutie am realizat ca pana in acel moment cel mai mare dusman al meu am fost chiar eu...As fi vrut sa ma intorc in timp, sa ma ascult mai mult, sa iau deciziile vorbind cu mine despre mine, dar am ajuns prea tarziu...acum tot ce imi doresc e sa pot sa vorbesc mai des cu mine, sa ma ascult si sa incetez sa imi fie frica de ceea ce as putea sa fac...

2009-01-14T08:34:00.000-08:00

un septembrie trist...

marile iubiri ...trecute

2009-01-07T06:21:00.000-08:00

Ce paradox...iubire trecuta....Ma gandeam ca toti am trecut prin dezamgiri, regrete, speranta unei posibile impacari sau speranta unei reveniri din starea de inconstienta provocata de "iubirea" care a disparut.Uneori tind sa cred ca nu exista decat o sigura iubire desavarsita, iar pe aceea nu o poti atinge decat daca tu insuti ai ajuns desavarsit in dragoste.
...in jurnalul meu de calatorie... prin viata, am constat ca a iubi inseamna atunci cand privesti spre final, poate e absurd sau poate e de neinteles, dar...daca privesti mai atent o sa iti dai seama ca daca vezi finalul o sa intelegi daca iubesti sau daca sunt doar sentimente trecatoare la fel ca si "stationarea" ta in viata acelei persoane.
Mi-a spus cineva odata ca poti stii daca persoana care este acum in viata ta va ramane sa faci urmatorul test..." ii dai drumul si daca ea revine la tine inseamna ca te iubeste si ca este a ta, daca nu mai revine inseamna ca niciodata nu ti-a apartinut" .Probabil e dificil sa faci lucrul acesta din doua motive, unu...nu esti pregatit sa afli raspunsul, iar al doilea te simti foarte bine in starea aceasta a "marilor iubiri...trecute". As vrea sa va spun o poveste...o poveste despre doi tineri care s-au complacut in tragedia trecutului: " Intr-o zi ploioasa de decembrie, acesti tineri au hotarat sa incalce legea cu privire la diferentele dintre oamneni, si au promis in fata unei luni pe care picaturile de ploaie si norii grosi o sufocau ca vor fi impreuna sidand universul care, apropo...se opunea cu toata forta sa. In timp ce iubirea crestea, in timp ce despartirea era singurul lucru care nu apartinea lumii create de ei...se intampla ceva inafara aceste lumi. Cineva a decis sa puna punct si relatia lor sa fie trecuta in registrul " marilor iubiri...trecute" si dupa ani de inconstienta povestea se incheie brusc si absurd si in aceelasi timp ii trezeste pe cei doi intr-o lume care evoluase mult din momentul in care cei doi au decis sa nu mai traiasca in ea, ci in universul creat de ei". Vreau sa va spun doar atat: viata nu e o poveste cu zane bune sau cu printi, e o carare catre creste...poti fi invingator de vrei. Povestea se incheie cu un final fericit in ciudata "iubirii trecute" , cei doi au revenit acolo de unde au plecat impreuna si au decis ca viata lor are drumuri paralele si ca aceste au decis sa nu se intalneasca niciodata, iar aceasta poveste s-a transformat intr-un basm cu miros de trecut...de iubire trecuta.

Cand mi-e dor... desenez

2008-12-21T10:01:00.000-08:00

Cateodata mi se face dor de copilarie, de momentele in care ma cataram prin copaci, de cazaturile cand alergam dupa fluturi, de foile rupte din caiet de catre mama, de zambetul inocent, atunci cand in banca gaseam un biletel de la colegul din spate, de nameti mari de pe ulita mea si de mainile si nasucul inghetat pe sania mai mare ca mine...mi-e dor de mata care miorlaia atunci cand o legam de scaun si o chinuiam ca sa ma plimbe, de aroma ceaiului care ma trezea in fiecare dimineata, mi-e dor de serile in care mergeam sa furam alune de la batranica din capatul strazii...si cand mi se face asa de dor de toate aceste lucruri desenez...desenez pentru ca imi e dor sa scrijelesc desene absurde care nu aveau nicio noima pentru altii, iar pentru mine reprezentau atat de mult
Si acum imi mai place sa desenez...numai ca ...acum desenez gandind cu minte, nu cu inima.
Inca un lucru memorabil din copilaria mea il reprezinta poezia...poate ca intr-o zi o sa public toate schimbarile pe care le-a suportat fiinta mea prin poezie sau poate o sa le pastrez pentru mine ca pe un vis pe care nu vreau sa mi-l fure nimeni si nici sa imi invadeze cine spatiul in care ma cobor atunci cand citesc vechile jurnale pline cu ganduri transformate in poezie.
Sunt melancolica azi, iar acest lucru il tradeaza cuvintele mele, gandurile mele si tot corpul meu care tremura acum cand imi aduc aminte ca am fost...copil si inca tind a fi.

Singuratatea este o inventie!

2008-12-16T05:32:00.000-08:00

Din nou singura...era doar un gand pentru ca niciodata nu sunt singura, sunt cu El si e asa de bine sa stiu ca si El e cu mine, ca ii place atat de mult sa stea cu mine, sa vorbeasca cu mine, sa ma tina in brate, sa imi ofere toata dragostea Sa infinita...stiu ca si tu iti doresti asta si am o veste buna penru tine...se poate.

Nu-i asa ca e minunat sa stii ca singuratatea nu exista?! Da...singuratatea este o inventie, o inventie a mintii noastre, a imaturitatii noastre si a dorintei noastre de a vrea ca uneori sa fim lasati in pace si credem ca avem nevoie de spatiu, de timp si de un loc doar al nostru unde sa stam “singuri”...imi pare rau ca te dezamagesc, oricat ai vrea sa cauti acest spatiu el nu exista...poate fii privit acest lucru din doua puncte de vedere:e frumos sa stii ca nu esti singur si ca oricand cineva e pe urmele tale si locuieste impreuna cu tine in inima ta si poti sa il privesti si ca pe un lucru rau...nu poti face orice doresti in momentul in care esti constient ca Cineva sta chiar langa tine, poate ca nu iti spune nimic, dar numai gandul ca El este acolo te face sa te stingheresti...

Poate crezi ca El abuzeaza de libertatea ta sau poate ca nu ti se pare corect ca cineva sa intervina in deciziile tale...pentru ca daca esti sincer te deranjeaza enorm sa sti ca acest Cineva are dreptul de a intervenii atunci cand crede necesar...si iti place sa crezi ca viata ta e doar a ta si ca nimeni oricine ar fi nu are dreptul de a se “baga”

...imi pare rau daca asta ai crezut pana acum...

Acest “El”, acest “Cineva”... este Dumnezeu... si are dreptul de a fi cu tine oriunde ai merge, dar e atat de iubitor incat prietene drag te lasa pe tine sa alegi...asa ca nu uita: langa inima ta este inima Lui, iar langa pasii tai vor fi mereu pasii Lui.

Cand lucrurile sunt pe dos,de fapt ele sunt pe fata...

2008-12-16T05:12:00.000-08:00

De cele mai multe ori...credem ca viata isi continua cursul normal fara ca noi sa facem ceva...pentru ca mintea noastra e strapunsa tot timpul de gandul “asa a fost sa fie”.Oare ?!
E timpul... sa ne asezam jos si sa luam o pauza pentru a ne lupta zi de zi in a fi mai buni, mai ingadiutori, mai corecti si mai drepti unii fata de altii.
Sincer, ma doare sa cred ca tot ce ni se intampla, se intampla pentru ca noi ne asteptam la acest lucru, poate daca am distruge acest slogan cu “asa a fost sa fie”, am incepe sa analizam si sa ne uitam, la cauza nu numai la efect.
Cine iti spune tie ca lucrurile sunt pe dos sau pe fata?!Sa incercam sa raspundem impreuna...constiinta...nu?Pai...si cine e constiinta?
...Dumnezeu...
Deja...devine interesant, adica “c vrei sa spui ca tot ce gandesc vine de la Dumnezeu”?!poate o sa ma intrebati...nu, nu am zis ca gandurile noastre il reprezinta pe El, ci numai cele care te mustra atunci cand faci ceva si tu stii ca nu e deloc bine...asta inseamna ca El apeleaza la ganduri pentru a te prevenii...iar daca nu asculti ...o sa repeti nu dupa mult timp ca... ”asa a fost sa fie”.
Sincer cred ca nu prea vrei deviza asta in dreptul tau...pentru ca tie si mie nu ne place sa ne conformam cu viata pe care se presupune ca cineva a ales-o pentru noi.Nu-i asa ca iti doresti sa schimbi cursul vietii si sa faci exact c iti doresti?Nu-i asa ca in momentul in care ceva nu iti iese asa cum ai vrea tu apelezi la un simplu “asa a fost sa fie”?
Te rog...pe tine care citesti aceste randuri sa incetezi a mai crede ca lucrurile sunt pe dos si ca viata asta are deja traseul stabilit, ca ce va trebui sa se intample se va intampla...crede numai atat...esti singurul responsabil ca “ asa a fost sa fie” si prin alegerile pe care le faci ajungi sau nu la tinta.Alege responsabilitatea in locul comoditatii.
Stii ceva?! Cand lucrurile sunt pe dos, ele de fapt sunt pe fata...!