duminică, 21 decembrie 2008

Cand mi-e dor... desenez



Cateodata mi se face dor de copilarie, de momentele in care ma cataram prin copaci, de cazaturile cand alergam dupa fluturi, de foile rupte din caiet de catre mama, de zambetul inocent, atunci cand in banca gaseam un biletel de la colegul din spate, de nameti mari de pe ulita mea si de mainile si nasucul inghetat pe sania mai mare ca mine...mi-e dor de mata care miorlaia atunci cand o legam de scaun si o chinuiam ca sa ma plimbe, de aroma ceaiului care ma trezea in fiecare dimineata, mi-e dor de serile in care mergeam sa furam alune de la batranica din capatul strazii...si cand mi se face asa de dor de toate aceste lucruri desenez...desenez pentru ca imi e dor sa scrijelesc desene absurde care nu aveau nicio noima pentru altii, iar pentru mine reprezentau atat de mult
Si acum imi mai place sa desenez...numai ca ...acum desenez gandind cu minte, nu cu inima.
Inca un lucru memorabil din copilaria mea il reprezinta poezia...poate ca intr-o zi o sa public toate schimbarile pe care le-a suportat fiinta mea prin poezie sau poate o sa le pastrez pentru mine ca pe un vis pe care nu vreau sa mi-l fure nimeni si nici sa imi invadeze cine spatiul in care ma cobor atunci cand citesc vechile jurnale pline cu ganduri transformate in poezie.
Sunt melancolica azi, iar acest lucru il tradeaza cuvintele mele, gandurile mele si tot corpul meu care tremura acum cand imi aduc aminte ca am fost...copil si inca tind a fi.

marți, 16 decembrie 2008

Singuratatea este o inventie!


Din nou singura...era doar un gand pentru ca niciodata nu sunt singura, sunt cu El si e asa de bine sa stiu ca si El e cu mine, ca ii place atat de mult sa stea cu mine, sa vorbeasca cu mine, sa ma tina in brate, sa imi ofere toata dragostea Sa infinita...stiu ca si tu iti doresti asta si am o veste buna penru tine...se poate.

Nu-i asa ca e minunat sa stii ca singuratatea nu exista?! Da...singuratatea este o inventie, o inventie a mintii noastre, a imaturitatii noastre si a dorintei noastre de a vrea ca uneori sa fim lasati in pace si credem ca avem nevoie de spatiu, de timp si de un loc doar al nostru unde sa stam “singuri”...imi pare rau ca te dezamagesc, oricat ai vrea sa cauti acest spatiu el nu exista...poate fii privit acest lucru din doua puncte de vedere:e  frumos sa stii ca nu esti singur si ca oricand cineva e pe urmele tale si locuieste impreuna cu tine in inima ta si poti sa il privesti si ca pe un lucru rau...nu poti face orice doresti in momentul in care esti constient ca Cineva sta chiar langa tine,  poate ca nu iti spune nimic, dar numai gandul ca El este acolo te face sa te stingheresti...

Poate crezi ca El abuzeaza de libertatea ta sau poate ca nu ti se pare corect ca cineva sa intervina in deciziile tale...pentru ca daca esti sincer te deranjeaza enorm sa sti ca acest Cineva are dreptul de a intervenii atunci cand crede necesar...si iti  place sa crezi ca viata ta e doar a ta si ca nimeni oricine ar fi nu are dreptul de a se  “baga”

...imi pare rau daca asta ai crezut pana acum...

Acest “El”, acest  “Cineva”... este Dumnezeu... si are dreptul de a fi cu tine oriunde ai merge, dar e atat de iubitor incat prietene drag te lasa pe tine sa alegi...asa ca nu uita: langa inima ta este inima Lui, iar langa pasii tai vor fi mereu pasii Lui.

Cand lucrurile sunt pe dos,de fapt ele sunt pe fata...

De cele mai multe ori...credem ca viata isi continua cursul normal fara ca noi sa facem ceva...pentru ca mintea noastra e strapunsa tot timpul de gandul “asa a fost sa fie”.Oare ?!
E timpul... sa ne asezam jos si sa luam o pauza pentru a ne lupta zi de zi in a fi mai buni, mai ingadiutori, mai corecti si mai drepti unii fata de altii.
Sincer, ma doare sa cred ca tot ce ni se intampla, se intampla pentru ca noi ne asteptam la acest lucru, poate daca am distruge acest slogan cu “asa a fost sa fie”, am incepe sa analizam si sa ne uitam, la cauza nu numai la efect.
Cine iti spune tie ca lucrurile sunt pe dos sau pe fata?!Sa incercam sa raspundem impreuna...constiinta...nu?Pai...si cine e constiinta?
...Dumnezeu...
Deja...devine interesant, adica “c vrei sa spui ca tot ce gandesc vine de la Dumnezeu”?!poate o sa ma intrebati...nu, nu am zis ca gandurile noastre il reprezinta pe El, ci numai cele care te mustra atunci cand faci ceva si tu stii ca nu e deloc bine...asta inseamna ca El apeleaza la ganduri pentru a te prevenii...iar daca nu asculti ...o sa repeti nu dupa mult timp ca... ”asa a fost sa fie”.
Sincer cred ca nu prea vrei deviza asta in dreptul tau...pentru ca tie si mie nu ne place sa ne conformam cu viata pe care se presupune ca cineva a ales-o pentru noi.Nu-i asa ca iti doresti sa schimbi cursul vietii si sa faci exact c iti doresti?Nu-i asa ca in momentul in care ceva nu iti iese asa cum ai vrea tu apelezi la un simplu “asa a fost sa fie”?
Te rog...pe tine care citesti aceste randuri sa incetezi a mai crede ca lucrurile sunt pe dos si ca viata asta are deja traseul stabilit, ca ce va trebui sa se intample se va intampla...crede numai atat...esti singurul responsabil ca “ asa a fost sa fie” si prin alegerile pe care le faci ajungi sau nu la tinta.Alege responsabilitatea in locul comoditatii.
Stii ceva?! Cand lucrurile sunt pe dos, ele de fapt sunt pe fata...!