Daca stam un pic sa ne gandim la bine sau la rau, ne dam seama ca pe fiecare dintre ele le percem diferit, dar in functie de gandirea fiecarui om ele au o alta valoare . Poate ca toti privim binele cam in aceeasi masura, dar cu siguranta raul il definim diferit fiecare. As putea sa definesc binele ca ceva care ma sustine , ca ceva care imi inobileaza caracterul... si aceast bine sau stare de bine ma face sa relationez mai bine in relatiile interumane. Am constientizat ca suntem creati diferit si ca gandim diferit atunci cand am observat ca ceea ce eu cred ca e bine pentru cel de langa mine poate fi rau... sau ce este rau pentru mine pentru celalalt e bine. Ciudat este ca toti credem ca binele e bine, raul e rau... bine si rau din punctul de vedere al cui... al meu... al tau sau poate al altuia? Binele este cea mai inalta dintre cunosteri si probabil ca cine ajunge la aceasta cunoastere este si fericit, am mai putea percepe acest bine ca pe un adevar suprem. In Biblie binele e privit ca ceva la care este imposibil sa ajungi atata timp cat vrei sa asculti doar de ratiunea ta , fara a avea o legatura stransa cu Dumnezeu pe care l-am putea denumi ca Binele Suprem. Intruna din cartile Biliei, Romani 7:18,19, Pavel spunea: ”stiu, in adevar ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca cei drept, am vointa sa fac binele , dar nu am putere sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa il fac nu il fac, ci raul pe care nu vreau sa il fac, iata ca il fac! ”Natura noastra umana este atat de cazuta incat nu este capabila sa discearna raul de bine si daca reuseste sa o faca nu este in stare sa faca bine pentru ca puterea de a face binele nu vine din nou, ci de la Dumenzeu. Asta este punctul de vedere al Bibliei, dar suntem deacord cu ea sau credem ca tot ceea ce suntem si facem noi facem pentru bine nostru si pentru cei care sunt langa noi?! Am crezut ca bine este echivalentul iubirii... am crezut ca binele este pe aceeasi treapta cu iubirea, dar m-am inselat atunci cand acest bine era de fapt un bine egoist care celuilat ii face defapt rau... poate ca daca am incerca sa inlocuim cuvantul bine cu numele nostru atunci binele pe care l-am face ar fi folositor noua si vietii pe care incercam sa o incarcam cu “bine”.
Ideea de bine este relativa asa cum este si semnificatia acestuia, dar daca lumea nu ar crede ca exita o clasificare in lucruri bune si rele sau ca exista o forta numita bine si una numita rau atunci totul ar devenii un haos si am ajunge sa traim intr-o lume in care lege ar fi norma care ar disparea din viata noastra. Epicur spunea ca “tratam binele ca pe un rau si raul ca pe un bine”. Masura dupa care definim binele si raul este aceea dupa care ne ghidam viata si dupa care ne creem tinte, idealuri in masura in care le putem ajunge, cert este ca binele iti da forta sa vezi realitatea in care te afli si sa incerci sa depaste starea naturala de a face rau, iar raul este dorinta care te impinge pana acolo unde pierzi controlul si puterea alegerii si devii propriul tau dusman.
Exista un paradox pe care l-am intalnit des in lumea tinerilor si nu numai ”un bine care imi face rau”, oare sunt lucruri pe care le-am putea definii ca fiind rele, atunci cand credem ca binele inseamna iubire, iar raul inseamna pacat, si cu toate acestea sa iubim un rau care ne face sa ne simtim bine ?! Da, cred ca sunt lucruri pe care le iubim in pofida faptului ca ele ne ranesc sau ne departeaza de realitate sau pur si simplu ne creeaza o stare devaforabila noua ca oameni...adica ...atata timp cat nu vom clarifica binele ca o baza morala a societatii si o forta care inseamna iubire, iar raul ca ceva care te departeaza de aceste norme nu vom putea nicand sa trecem dincolo de idealul gandirii nostre. Diferenta dintre bine si rau este aceeasi diferenta dintre modul meu de gandire si modul tau de gandire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu